luam trenul ... ma urcam fara bilet cu gandurile ravasite si pasii grabiti de sunetul care anunta plecarea ..gandul ca o sa ma duca in bratele lui ma facea sa inving orice posibila piedica...in cateva minute eram asezata pe un scaun gasit liber, cu cartea pe genunchi si cu emotia in inima...cat de bine este sa fi transportat in directia dorintei tale!...odata cu semnalul de plecare si senzatia de miscare..disparea orice urma de indoiala ..nu mai conta ca o sa dureze opt ore.., ce sunt opt ore pe langa celelalte petrecute cu el...acelea care o sa-mi raspunda negresit la intrebarea care ma framanta...chiar exista? treceam pe langa copaci cuminti asezati langa drum, pe langa campii intinse de un verde dulce si o senzatie de un calm ametitor ma cuprindea..incepeam sa visez...la mainile lui mangaindu-ma, ii cautam privirea dar ma pierdeam printre atingeri...ma lasam transportata de ganduri care cresteau scenarii pe fondul peisajelor inverzite cu nori ce pluteau pe cer...pluteam printre ei si il auzeam vorbindu-mi..avea o voce care ma facea sa uit de orice..ca si cum nimic nu ar mai exista in afara de prezentul..povestit de el..nu te opri! il imploram de fiecare data...si ma lasam sa ma inalt usor...cand deschideam ochiii..ma privea cu dorinta in ochii...imi muscam buza si ma uitam la ceas ..inca atatea ore...deschideam cartea..oare o sa ma astepte in gara? de obicei nu stiu cum facea dar era pe peron exact in locul in care coboram din tren..de parca ar fi stiut dinainte...ma astepta cu o copilareasca fericire in ochii .il bateam ushor..tu! m-ai facut sa strabat tot acest drum..zambea.. eu! pentru ca nu mai pot sa dorm... fara tine ..... ne luam in brate iar in acel moment lucrul cel mai ciudat se intampla...simteam cum pornind din interior o spirala de energie urca prin trupurile noastre unindu-le...ramaneam vrajita in pozitia aceea secunde indelungate...oare simtea si el asta?
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire