Luna .....Luna ma priveste, luna ma insoteste. E tacuta si oarba. Oarba caci ii lipseste ochiul judecatii. Ea priveste fara sa aleaga, priveste fara sa analizeze, priveste acceptand fara efort tot ce i se desfasoara. Din prezenta ei culeg atata caldura. Nu e caldura rosie a soarelui. Nu e caldura ce naste dorinta de activitate, ce entuziasmeaza, datatoare de lumina, trasatoare de directii.......
Este caldura in care cresti nestingherit, care desfasoara, care relaxeaza, care acompaniaza.
Lumina ei e galbena, un galben stins, un galben verzui, un galben feminin.
Ador luna. Ador tacerea ei, acceptarea ei. Ador ca nu are cuvant dar are lumina... Lumina care nu trezeste corpul ci acompaniaza sufletul.
Recunosc lunii ca am iubit doar soarele, portocaliul lui energizant, timpul lui de discutii si de activitate, pofta de creatie, creatie activa, creatie cu scop, creatie cu dimensiune....si Luna da nastere la creatie dara creatia vine din vorba sufletului, nu are scop dar are alinare.
Recunosc lunii ca daca mi s-a fi dat alegere as fi trait doar ziua, in lumina dulce a soarelui, as fi creat fara oprire prin vorbe, corp si imagini, as fi urcat munti si cutreierat lumi exterioare...
