Sad eyes

luam trenul ... ma urcam fara bilet cu gandurile ravasite si pasii grabiti de sunetul care anunta plecarea ..gandul ca o sa ma duca in bratele lui ma facea sa inving orice posibila piedica...in cateva minute eram asezata pe un scaun gasit liber, cu cartea pe genunchi si cu emotia in inima...cat de bine este sa fi transportat in directia dorintei tale!...odata cu semnalul de plecare si senzatia de miscare..disparea orice urma de indoiala ..nu mai conta ca o sa dureze opt ore.., ce sunt opt ore pe langa celelalte petrecute cu el...acelea care o sa-mi raspunda negresit la intrebarea care ma framanta...chiar exista? treceam pe langa copaci cuminti asezati langa drum, pe langa campii intinse de un verde dulce si o senzatie de un calm ametitor ma cuprindea..incepeam sa visez...la mainile lui mangaindu-ma, ii cautam privirea dar ma pierdeam printre atingeri...ma lasam transportata de ganduri care cresteau scenarii pe fondul peisajelor inverzite cu nori ce pluteau pe cer...pluteam printre ei si il auzeam vorbindu-mi..avea o voce care ma facea sa uit de orice..ca si cum nimic nu ar mai exista in afara de prezentul..povestit de el..nu te opri! il imploram de fiecare data...si ma lasam sa ma inalt usor...cand deschideam ochiii..ma privea cu dorinta in ochii...imi muscam buza si ma uitam la ceas ..inca atatea ore...deschideam cartea..oare o sa ma astepte in gara? de obicei nu stiu cum facea dar era pe peron exact in locul in care coboram din tren..de parca ar fi stiut dinainte...ma astepta cu o copilareasca fericire in ochii .il bateam ushor..tu! m-ai facut sa strabat tot acest drum..zambea.. eu! pentru ca nu mai pot sa dorm... fara tine ..... ne luam in brate iar in acel moment lucrul cel mai ciudat se intampla...simteam cum pornind din interior o spirala de energie urca prin trupurile noastre unindu-le...ramaneam vrajita in pozitia aceea secunde indelungate...oare simtea si el asta?

innocent love

se zice ca un film bun se recunoaste inca de la inceput; la fel si o carte..pacat ca atunci cand vine vorba de viata, nu e chiar asa..daca e sa ma gandesc, viata mea a avut un inceput destul de promitator..oricat de socant poate parea, prima dragoste am cunoscut-o la 7 ani. asta dupa o relatie mai mult sau mai putin semnificativa - de un an - in timpul gradinitei. L-am cunoscut in curtea scolii, in prima zi de scoala. am stiut! de cum ne_am intersectat privirile asa ca in clipa urmatoare ne_am unit si mainile. De atunci.. ma astept ca dragostea sa se manifeste si acum in acelasi fel ..desi desigur ca acum nu ar fi suficient niste ochii albastri incadrati de un zambet larg...bine_nteles ca s-ar pune in discutie si preferintele sociale, religioase, artistice, intelectuale, sportive, etc etc etc..lista e atat de lunga..cu atat mai lunga cu cat ochiii sunt mai putini rapitori..cum sade scris si in kama sutra ..primul nivel al legaturii amoroase e dragostea ochilor ..ultimul e moartea ..ma rog sa revenim la ganduri mai senine..
so dupa cum ziceam, viata a inceput bine..;la doar 7 ani ne bucuram de binefacerile unei relatii sanatoase, eu si un barbatel de care eram mandra, atrasa si mai ales indragostita din toate punctele de vedere. Avea 7 ani ca si mine ...si spre deosebbire de acum, inainte sa il cunosc si sa cad in vrajile sentimentului, nu aveam nici o lista de calitati pe care respectivul norocos ar trebui sa le indeplineasca si totusi indeplinea aproape toate calitatile pe care le caut acum ..dar cel mai important ..avea ceva in plus ceva ce nu gasesti asa de usor..ceva ce imi dadea impresia ca ma cunoaste de mai demult, din tipuri stravechi..dintotdeauna.

.se zice ca e necesara si o anumita disponiblitate ca sa te indragostesti.ei bine eu o aveam..de ce? nu mi-e f clar nici mie, o fi fost de la toate povestile cu printi si printese pe care de abea asteptam sa le traiesc ..si nicaieri nu scria ca printesa avea 14 ani cand l-a cunoscut pe print sau ca s-au casatorit de abea dupa 18 ani ca asa e mai bine...oricum ar fi fost imi dadeam seama ca nu putem face nunta imediat..asa ca aveam de gand sa astept caci eram convinsa ca el este sortitul ..ce ciudat imi pare sa imi aduc aminte..sortitul meu tocmai s_a casatorit cu a doua lui sortita..si de cand ne-am despartit am incercat multe tipuri de dragoste ..dar nici una nu a fost asa de dulce si de sigura ca aceea...


azi m_am saturat de dragoste ..e timpul sentimentelor mai putin complicate...so screw love and give me some sugar!

oglindire

.....imi plac oglinzile..de altfel camera mea e plina de oglinzi..oglinzi patrate, oglinzi mari si drepte de-a lungul carora se preling spirale negre si misterioase, oglinzi plictisitoare lipite de dulapuri, cioburi de oglinzi neadunate, oglinzi in care se reflecta corpuri, jumatati de picioare, de maini, corpuri alungite, impreunate, imbratisate...
la inceput mi-a fost frica de oglinzi..imi era frica de-mi vedea reflectia corpului gol in oglinda..de asta le-am lipit langa pat..adunate ..pregatite pentru spectacol ..la ora 7 s-a tras cortina si iata! defilarea corpurilor pe langa ele..a inceput.... intai am tras cu ochiul timid, am deschis doar unul shhhh!pe celalalt pastrandu-l inchis pentru mangaiere..si iata... primul meu ochii deschis ...,putin socat la inceput, nu a intarziat sa se bucure..si l-a chemat si pe al doilea..priveste! ce minunatie !
straduindu-se sa alunge din minte toate gandurile ce l-ar putea deranja si al doilea ochii se bucura de priveliste: jumatate de corpuri unite, zdrobindu-se reciproc, intr-o lupta continua pentru eliberare, dar, in loc sa se traga inadarat ele cauta eliberarea inauntru parca vrand sa intre unul in celalalt cat mai mult..cu totul!

privesc ca un spectator la ceea ce se intampla in interiorul meu si inchid totusi ochiii cand ma apropiu de poarta...lupta e tot mai crancena dar simt ca de data asta o sa inving..trebuie sa adun toti soldatii..puneti pe hold tot ce faceati! veniti la lupta! nu mai e loc de digerat, nu mai e loc de respirat, nu mai e loc de gandit....nu mai e ...nu ..nu....n..u...oh.... da!..da da asta e! victorie!