In lumea aceasta dura si exacta abordez o atitudine calculata. Intre minusi si plusi las un semn de intrebare, unde se mai strecoara stingherita o mirare.
Alerg intre date si numere, linii de metrou, numere de telefon, ore de intalnire, programari nereprogramabile, adrese scrise grabit, inainte inainte....nu e loc de visare.
Alerg tot mai departe de mine, si imi astup urechile cand sufletul urla opreste-te. De ce m-as opri ? Pentru ce ? Pentru ce merg inainte ? Pentru ce as merge inapoi ?
Dorul de ei imi chinuie corpul, dorul de ceva....
alerg, mi-e frica sa ma opresc, mi-e frica sa ma intalnesc.

ma trezesc colorata, ma intind ca o pisica...pana la ultima falanga...inspir..viata e frumoasa pur si simplu...si am senzatii de catifea ... corpul meu e fericit, eu sunt multumita...mi-e dor de ei....

ma trezesc langa el, e un necunoscut. are cercel in ureche...i l-as scoate cu dintii, ma atinge timid, are mainile mari..mari si blande...si ochii albastri, ma vad in ei patinand pe un lac de gheata. imi sopteste ca ma adora. il cred intru totul.

mi-e dor sa iubesc
sa ma pierd intr-o lume noua creata din iluzii si sperante pe fond de senzatii ametitoare
nu mi-a placut niciodata sa rationalizez senzatiile, mi-a placut sa simt si as fi preferat sa raman la nivelul asta dar parca viata mi-a furat senzatiile si m-a propulsat in locul unde inteleg dar nu simt
stau pe un varf de munte
ma bucur de stanci
inteleg ca atunci cand te sarutam zburam peste oceane adanci
inteleg ca atunci cand visam calcam nestiutoare cu bocanci grei pe gheata fina
inteleg ca atunci cand jonglam era iubirea din mine ce se juca ca un elf in lumina lunii si nu a lumii intregi cum credeam
inteleg ca de fiecare data cand am simtit a fost pentru ca am crezut

si daca nu mai cred.....daca nu mai stiu ce sa cred
daca nehotararea a cuprins si cele mai profunde sectoare

eu sunt......
exist!
orice impuls trece prin filtrul rece si robotic al analizei psihologice

am nevoie sa urlu ca exist, sa-mi creasca aripi mari sa cuprind spatiul din jur
am nevoie sa ma afirm si nu sa inteleg

nu-mi pasa de ce am aceste nevoie..ele se cer satisfacute si faptul ca inteleg ma tine ca o mama protectoare in brate in fata unei lumi pline de incertitudine...de care nu vreau sa-mi fie frica, dar imi e

contrarii

M-am trezit cu sufletul sifonat si cu gandurile ciufulite...Asa ca am luat pe mine haina lipsita de cute, mi-am aranjat parul in coc avand grija ca firele sa fie bine indreptate, mi-am sters pantofii, am abordat o pozitie dreapta si sigura pe sine...

imi lipsesc zilele in care imbracam in graba o haina sifonata pentru a distra usor linistea ce se afla in mine.

mi-e dor

ma trezesc dimineata cu acest dor in stomac, e acolo de mult timp..nu stiu cand s-a instaurat, nu stiu de ce, nu stiu al cui e, si ce ar trebui sa fac cu el....dar el e ..il port cu mine peste tot..Cateodata uit de el si sper sa nu mai fie la trezire...Dar e...
uneori cand il simt il ignor, ma intorc cu spatele si imi vad de treburi ...el ma priveste cu lacrimi in ochii ..atunci ma intorc si il intreb
- ce vrei? ce astepti ?
nu-mi raspunde...nu stie sa vorbeasca...el doar e si ma intristeaza...
- ce pot sa fac sa pleci ? unde sa te duc ? unde sa te las ?
nu raspunde, tace si asteapta
apoi imi continui ziua si noaptea vine, adorm din nou sperand de dimineata sa nu mai fie acolo...
incerc sa-mi aduc aminte cand a aparut, sa inteleg de ce...si cum as putea...
apoi in vis apare si-mi sopteste :
- danseaza!
poate e un dor de substanta, de poezie, de adevar.

robotizare

eu ma duc sa-mi vindec sufletul si ea vrea sa-mi vindece creierul

e femeia saman, are in spate un dulap nesfarsit de solutii si medicamente.

daca mi-as "vindeca" creierul...as omora sufletul, sau el dintr-odata ar fi fericit ...ca un copil caruia i s-ar da o noua jucarie...?
cum poate sufletul sa fie fericit cu o pastila ?

- dar sufletul meu are nevoie sa sufere...are de ce sa sufere....ii este dor!!!!!!

- nu-i nimic, pentru dor si melancolie avem ceva homeopatic cu mai putine efecte secundare, imi raspunde reasigurandu-ma.

suntem creiere umblatoare, disfunctionale...mergem la doctor, ne bagam in priza si ne reconfiguram procesele ?

discutie intre un om si un om-robot:

- azi m-am trezit asa cu o stare...simteam ca ceva nu merge, ca ar trebui sa schimb ceva...

- ah da, am trecut si eu prin asta, mergi la centrul 203 au totul in materie de readaptare la prezent si reapreciere a ceea ce avem...nu e nevoie sa schimbi..un mic proces te va face sa te simti perfect din nou.

- ha...? dar simt ca ma atrage marea, o visez in fiecare seara

- e doar o lipsa de lumina care are efecte nocive asupra creierului, am inteles ca exista un centru de luminoterapie - in cateva minute te face ca nou...

- dar m-am gandit sa merg cam peste 2 luni in thailanda, sa ma bucur de soare

- da, expozitia la soare iti va face bine, te vei simti incarcat si inspirat dar vei suferi inca 2 luni de flux de idei redus, somnolenta, atacuri de panica.

-hmmm...cred ca o sa astept totusi sa merg in thailanda.

pressure

I don't have time to feel good about myself.

dezvoltare personala

Pentru revalorizare de sine si incredere in propriile puteri....avem deroxat.