In lumea aceasta dura si exacta abordez o atitudine calculata. Intre minusi si plusi las un semn de intrebare, unde se mai strecoara stingherita o mirare.
Alerg intre date si numere, linii de metrou, numere de telefon, ore de intalnire, programari nereprogramabile, adrese scrise grabit, inainte inainte....nu e loc de visare.
Alerg tot mai departe de mine, si imi astup urechile cand sufletul urla opreste-te. De ce m-as opri ? Pentru ce ? Pentru ce merg inainte ? Pentru ce as merge inapoi ?
Dorul de ei imi chinuie corpul, dorul de ceva....
alerg, mi-e frica sa ma opresc, mi-e frica sa ma intalnesc.

ma trezesc colorata, ma intind ca o pisica...pana la ultima falanga...inspir..viata e frumoasa pur si simplu...si am senzatii de catifea ... corpul meu e fericit, eu sunt multumita...mi-e dor de ei....

ma trezesc langa el, e un necunoscut. are cercel in ureche...i l-as scoate cu dintii, ma atinge timid, are mainile mari..mari si blande...si ochii albastri, ma vad in ei patinand pe un lac de gheata. imi sopteste ca ma adora. il cred intru totul.