mi-e dor sa iubesc
sa ma pierd intr-o lume noua creata din iluzii si sperante pe fond de senzatii ametitoare
nu mi-a placut niciodata sa rationalizez senzatiile, mi-a placut sa simt si as fi preferat sa raman la nivelul asta dar parca viata mi-a furat senzatiile si m-a propulsat in locul unde inteleg dar nu simt
stau pe un varf de munte
ma bucur de stanci
inteleg ca atunci cand te sarutam zburam peste oceane adanci
inteleg ca atunci cand visam calcam nestiutoare cu bocanci grei pe gheata fina
inteleg ca atunci cand jonglam era iubirea din mine ce se juca ca un elf in lumina lunii si nu a lumii intregi cum credeam
inteleg ca de fiecare data cand am simtit a fost pentru ca am crezut

si daca nu mai cred.....daca nu mai stiu ce sa cred
daca nehotararea a cuprins si cele mai profunde sectoare

eu sunt......
exist!
orice impuls trece prin filtrul rece si robotic al analizei psihologice

am nevoie sa urlu ca exist, sa-mi creasca aripi mari sa cuprind spatiul din jur
am nevoie sa ma afirm si nu sa inteleg

nu-mi pasa de ce am aceste nevoie..ele se cer satisfacute si faptul ca inteleg ma tine ca o mama protectoare in brate in fata unei lumi pline de incertitudine...de care nu vreau sa-mi fie frica, dar imi e